Convertor de notație IPA.

IPA utilizează simboluri Unicode precum ʃ și ə. X-SAMPA exprimă notația IPA acceptată folosind caractere și secvențe ASCII. ARPABET, așa cum este implementat aici, folosește inventarul de foneme CMU pentru engleză 39. Selectați sistemul de introducere pe care îl aveți efectiv; ghicirea după câteva litere familiare poate produce un rezultat plauzibil, dar neintenționat.

Convertorul se așteaptă la notație fonetică, nu la cuvinte scrise obișnuite. X-SAMPA S este un cod pentru ʃ, în timp ce s minuscul corespunde lui s. Majusculele și barele oblice inverse contează. Dacă sursa dumneavoastră este ortografia engleză, începeți cu instrumentul separat de la engleză la IPA și examinați mai întâi acea transcriere.

Codurile mai lungi sunt potrivite înaintea prefixelor lor mai scurte. Astfel, r\ reprezintă aproximanta ɹ, în timp ce r singur denotă vibranta r. Inspectează referința mapărilor X-SAMPA acceptate când o secvență este nefamiliară.

Încercați un exemplu în direcția IPA → X-SAMPA. Primul grup demonstrează accentul, o secvență de africate și lungimea. Al doilea folosește semnul combinator silabic; al treilea folosește aspirația și nazalizarea. Acestea sunt exemple de notație deliberat scurte, nu o afirmație că fiecare grup este un cuvânt englezesc.

Spațiile și întreruperile de linie sunt păstrate. Convertorul mapează caracterele pe care le suportă și evidențiază orice element nemapat fără a-l șterge. Un element evidențiat face parte din rezultat, deci o ieșire care conține unul poate amesteca IPA și notația ASCII. Citiți notele de conversie înainte de a utiliza rezultatul într-un sistem care așteaptă un singur format.

Unele forme de introducere echivalente folosesc o formă de ieșire preferată. De exemplu, un semn silabic scoate _=, iar nazalizarea scoate ~. Sublinierea de legătură X-SAMPA reprezintă aici o bară de legătură superioară. O bară de legătură inferioară folosește același cod și va reveni deasupra; păstrați originalul dacă acea distincție contează.

Folosiți spații între sunetele ARPABET, cum ar fi SH IH1 P. Rezultatul păstrează acele spații și devine ʃ ˈɪ p. 1 adaugă un accent principal, iar 2 un accent secundar; 0 nu afișează niciun semn de accentuare. Conform acestei convenții, AH0 devine ə și ER0 devine ɚ.

La conversia IPA în ARPABET, următoarea vocală suportată din același grup neîntrerupt primește un marcaj explicit ˈ sau ˌ sub formă de 1 sau 2. Convertorul nu inventează un 0 pentru fiecare vocală nemarcată: lipsa marcajului de accent IPA ar putea însemna că accentul a fost pur și simplu omis. Schwa și vocala r-colorată neaccentuată au mapări explicite AH0 și ER0.

Semnele de lungime vocalică neacceptate, diacriticele și simbolurile non-engleze rămân vizibile în ieșire. Vocalele nemarcate ar putea avea nevoie de cifre adăugate pentru o aplicație receptoare. Acest lucru face ca rezultatul să fie o ciornă revizuibilă, mai degrabă decât o promisiune de ARPABET gata de dicționar. Nu folosi călătorii dus-întors repetate pentru a deduce distincții pe care inventarul mai mic nu le-a codificat niciodată.